Modelaj in lut – primii pasi spre descoperirea noastra (partea a treia si a patra)

   Exista diverse teorii care definesc felul in care acumulam cunostiinte, in care ne adaptam la societate si modul in care ne dezvoltam personalitatea.

   Daca am privi toate cunostiintele din lume ca pe un arbore probabil ca ne-ar gasi un loc pe una dintre ramurile sale.

Sunt oameni care privesc tulpina si raman inmarmuriti langa ea … o viata.
Sunt oameni care incearca, urca, sar, topaie, se prind de tulpina, dar ajunsi acolo ingheata … o viata.
Sunt oameni care prind bine trunchiul in brate si il strang cu putere, urca si ajung pe ramuri, isi gasesc un cuib confortabil si raman … o viata.

Sunt oameni, care ajungi pe ramuri sunt cuprinsi de nesat. Traiesc o viata cu o foame de nepotolit, agatandu-se in continuu de ramuri noi. Urca mereu pe crengi si ramuri noi. Privesc copacul. Dintr-un labirint haotic, se transforma intr-o poteca.

    Ne-am  aventurat pe inca o crenguta a copacului. 🙂

Modelaj in lut – primii pasi spre descoperirea noastra (partea a doua)

   De multe ori, atunci cand suntem pusi in fata unei situatii noi, ne apreciem puterile, iar de teama ca nu vom face fata provocarii ne subestimam.

Daca prin fata noastra ar trece succesiv, platouri cu preparate exotice, care de care mai colorate si mai apetisante, s-ar putea sa alegem un platou, doua, iar restul s-ar duce spre campii mai verzi. Oare pragul temei trebuie sa fie setat asa de jos?
Ce am pierde daca am incerca macar cate o felie din torturile care ne trec pe langa noi?
Cate ne-ar lasa un gust dulce si imbietor? Cate ne-ar incarca de energie si de fericire?

Propun un experiment! Hadeti sa facem ceva diferit AZI.
Ce riscam sa pierdem? Oare nu pierdem mai mult dand cu piciorul la o oportunitate?

                       
        Este atat de simplu! Si tu poti face primi pasi. 🙂

Haideti sa experimentam!

     Dupa prima sedinta la care am invatat sa folosim tehnica snurului si am realizat fiecare cate un obiect drag noua, a venit vremea sa dam viata creatiilor noastre picurand stropi de culoare peste ele.

 
     Desi cursul nostru era unul de modelaj de mana, roata olarului parca ne privea imbietor si nu am putut rezista tentatiei de a ne juca cu lutul.

Prima roata a olarului…

    Dupa multa asteptare, am primit prima roata a olarului.

    Montarea a fost o provocare, deoarece a trebuit sa recontruim puzzle-ul asezarii si imbinarii fiecarui element.

    Dupa doua ore de incarcari si batai puternice cu ciocanul, am reusit sa recontruim roata, asa ca ne-o lasase mesterul tamplar. 🙂

La scurt timp dupa aceea au aparut si primele obiecte realizate la noua roata:
…primul bulgare:

…prima intindere:

…prima farfurie:

 …primul bol:

Sporul casei si o dorinta pentru 2010!

   Cum zapada se lasa asteptata, noi ne bucuram in continuare de roadele din timpul toamnei. 🙂
 Impreuna am vazut cum arata diverse seminte si cativa gandacei care rontaie porumb.

  Din curiozitate am mai incercat cate o seminta de floarea soarelui, cate un bob de fasole, sau cateva boabe de grau. Cele mai gustoase, au fost insa semintele de dovleac turcesc, care s-au dovedit un adevarat succes printre prichindei.

   Pe langa entuziamul produs de lucrul cu semintele, toata lumea s-a bucurat cand a venit momentul dorintei pentru anul ce bate la usa.
  Fiecare s-a gandit si s-a razgandit, iar intr-un final dorinta a fost sigilata cu o panglica rosie, iar acum astepata curioasa trecerea timpului si aducerea ei in fiinta. 🙂